Lumânările timpurii au provenit din torțe făcute din ceară (ceară de albine) sau grăsime și legate de așchii de lemn, cum ar fi scoarța și vița de vie.
Lumânările din ceară de albine dezvoltate din torțe au fost folosite în locuri cu origini istorice precum Egipt, Grecia, Roma și China încă din secolele III și IV î.Hr.
După aceea, au existat evoluții diverse și individuale în diferite părți ale lumii.
Istoria lumânărilor europene
La începutul secolului al IX-lea, lumânările făcute din grăsimi animale erau disponibile în Europa.
Când arde, ceara de albine, care emană un parfum ceresc, este un articol foarte nobil și luxos.
Prin urmare, a fost folosit doar atunci când doar clasa superioară înstărită, familii, mănăstiri, ceremonii etc.
Oamenii obișnuiți folosesc, de obicei, în principal lumânări făcute din grăsimi animale ușor accesibile. Pentru că lumânările din grăsime animală sunt ieftine, cel mai mare punct luminos este prețul, dar și dezavantajele sunt evidente, adică durează jumătate de oră pentru a tăia fitilul, iar fumul produs la ardere este și el foarte neplăcut!
Istoria lumânărilor japoneze
În jurul secolului al VI-lea d.Hr. în perioada Nara, odată cu introducerea budismului din China în Japonia, Japonia avea doar lumânări.
La sfârșitul perioadei Muromachi (1336-1573), a fost introdusă metoda de realizare a lumânărilor din lemn.
În perioada Edo (1603-1867), au început să fie făcute lumânări japoneze din sumac sălbatic. În acel moment, făceau lumânări în diferite locuri și le expediau la Edo. Cu toate acestea, deoarece se folosește ceara de sumac sălbatic, producția de lumânări necesită timp, deci costul este foarte mare și este un lux greu de cumpărat pentru oamenii obișnuiți.
Cea mai prosperă perioadă de producție de ceară cu sumac sălbatic a fost sfârșitul perioadei Meiji (1868-1911). La acel moment, procesul de producție era foarte perfect, iar domeniul de utilizare a fost extins treptat!
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Japonia a început să producă în masă lumânări occidentale din ceară de parafină. Majoritatea lumânărilor populare în prezent în Japonia păstrează încă caracteristicile cerii de parafină!
Istoria lumânărilor americane
Pe continentul american, ceara de fructe de dafin extrasă din fructele (fructul de dafin) din genul Arbutus wax (Arricaria serrata) este numită materie primă de lumânare de calitate superioară.
Încă din secolul al XVII-lea, lumânările de laur realizate manual, cu fum parfumat și scăzut, au fost folosite ca instrumente de iluminat. Cu toate acestea, tocmai în secolul al XIX-lea, când lămpile cu ulei rafinate și lămpile cu gaz natural au devenit populare, utilizarea lumânărilor a început să scadă. Și, ca material nou pentru lumânări, parafina ieftină din petrol a început să fie furnizată în cantități mari.
Istoria lumânărilor britanice
În secolul al XIX-lea, descoperirea cerii de parafină a marcat o nouă eră în fabricarea lumânărilor.
Fabricarea lumânărilor cu parafină a început în Anglia în anii 1850. De atunci, a început și producția în Europa și Statele Unite. Încet, lumânările făcute inițial din diverse ceară au început să fie făcute din ceară de parafină.
lumânare modernă
De la inventarea luminii electrice, noaptea nu mai este slabă, a început să se lumineze. Din această cauză, misiunea pe termen lung a lumânării a ajuns în sfârșit la sfârșit.
Dar acum, cererea de lumânări este în creștere. Nu este folosit doar ca iluminat, ci și folosit ca simbol al ocaziilor de felicitare, un articol care face oamenii să se simtă confortabil, sau ca decor, iar utilizările și funcțiile sale devin din ce în ce mai extinse.
